Salt la conținut
Calcul cuantic

Decoerența Stării GHZ: Cât de Rapid Deca Superpozițiile Mari

Descoperă decașterea stărilor GHZ, înțelege ratele de decoerență și vezi rezultate experimentale reale de la Qubitpage.

Scientists analyzing quantum hardware in a modern lab
Ilustrație generată cu AI.

Cititorii se întrebă adesea cât de repede un stăt GHZ (Greenberger‑Horne‑Zeilinger) mare își pierde coerența cuantică. Răspunsul depinde de hardware, de numărul de qubiți și de tehnicile de corecție a erorilor aplicate.

În practică, stăturile GHZ pe procesoarele superconductive actuale se degradă în câteva zeci până la câteva sute de microsecunde, însă cercetările recente de la Qubitpage arată că codarea logică poate împinge fidelitatea peste 97% pentru ansambluri mici.

Ce este un stăpân GHZ și de ce contează?

Un stăpân GHZ (Greenberger‑Horne‑Zeilinger) este o superpoziție încordată multipartită a formei |GHZ_N⟩ = (|0⟩^{⊗N}+|1⟩^{⊗N})/√2, unde N indică numărul de qubiți implicați. În această configurație toți qubiții împărtășesc o singură fază cuantică, astfel încât o măsurare pe oricare dintre qubiți determină instantaneu rezultatul celorlalți, indiferent de distanță. Starea este maxim de fragilă: orice eroare locală colapsează superpoziția globală, făcând din stările GHZ un probe ideal de mecanisme de decoerență.

De ce contează stările GHZ pentru informația cuantică

Deoarece stările GHZ prezintă corelații non-locale care încalcă inegalitățile de tip Bell fără mediere statistică, ele constituie un pilon pentru protocoale precum partajarea secretelor cuantice, calculul cuantic distribuit și coduri de corectare a erorilor tolerante la defecte. Încordarea lor deterministică simplifică, de asemenea, verificarea portajelor cu mai mulți qubiți: o singură măsurare de paritate poate confirma că întregul registru a fost pregătit corect.

Link către cercetări experimentale

Proiectul QuBIOS, găzduit pe portalul de cercetare Qubitpage, a generat cele mai recente date empirice privind decoerența GHZ pe mai multe generații de QPU IBM. În campania din noiembrie 2026, echipa a rulat ~40 de joburi pe dispozitive variind de la ibm_fez la ibm_kingston (capacitate de 156 de qubiți). Măsurătorile au arătat că decoerența GHZ urmează o lege de putere aproximativă τ_N ∝ N^{‑α} cu α între 0,7 și 1,0, indicând că fiecare qubit adăugat contribuie cu un canal de eroare aproape independent. Această scalare a fost extrasă pregătind stări GHZ de dimensiuni 3–9, lăsându-le să evolueze pentru întârzieri variabile și măsurând contrastul de paritate rezultat.

Aceste rezultate sunt documentate în pagina proiectului QuBIOS (/projects/QuBIOS) și oferă o bază cantitativă pentru proiectanții de hardware. Fidelitatea observată a unei stări GHZ cu 9 qubiți după 150 µs a fost de aproximativ 3 % eroare, comparativ cu 41 %–75 % eroare pentru aceeași durată pe qubiți simpli, neîncordați. Contrastul dintre performanța încordată și cea simplă evidențiază atât potențialul codurilor de detectare a erorilor, cât și necesitatea urgentă de a îmbunătăți timpii de coerență pentru entanglement la scară largă.

Implicări pentru viitoarele sisteme cuantice

Înțelegerea decoerenței GHZ este mai mult decât un exercițiu academic; ea informează direct proiectarea qubiților logici și selecția strategiilor de corectare a erorilor. Dacă rata de eroare per qubit poate fi redusă, exponentul de lege de putere α se va deplasa spre zero, prelungind durata de viață utilizabilă a superpozițiilor multipartiate. În schimb, dacă îmbunătățirile hardware se concentrează exclusiv pe timpii T₁/T₂ ale qubitului unic fără a aborda zgomotul corelat, scalarea GHZ va rămâne un factor limitativ pentru protocoalele care se bazează pe blocuri mari de entanglement.

Pentru practicieni, descoperirile QuBIOS servesc ca referință practică atunci când calibrați secvențele de portaj, alegeți ferestrele de măsurare sau benchmarkați noile lansări de QPU. Prin ancorarea așteptărilor teoretice în curbele de decădere GHZ măsurate, cercetătorii pot prezice mai precis supraîncărcarea necesară pentru operații tolerante la defecte și pot evalua dacă un anumit dispozitiv îndeplinește pragurile pentru algoritmi cuantici scalabili.

Timpuri tipice de decoerență pentru qubituri supracondensatorice

Fundamentele relaxării energetice (T1) și dephasing-ului (T2)

Qubiturile supracondensatorice pierd energie în mediul lor cu un timp caracteristic numit T1. În dispozitivele transmon de ultimă generație, valorile T1 se concentrează în jurul intervalului 80–120 µs, în funcție de materiale, ambalaj și protecție. Dephasing-ul, cuantificat prin T2, combină pierderea de energie și zgomotul de frecvență joasă; cele mai bune dispozitive obțin T2 ≈ 0.8 T1, oferind valori tipice de 60–100 µs.

Ambele timpuri se măsoară cu secvențe standard Ramsey sau spin‑echo. Amplitudinea de scădere a unei singure superpoziții qubit urmează  exp(–t/T2), în timp ce populația stării excitată urmează  exp(–t/T1). Aceste legi exponențiale stabilesc linia de bază pentru orice stare entangled multi‑qubit, inclusiv stările Greenberger‑Horne‑Zeilinger (GHZ).

Impactul asupra duratei de viață a stării GHZ

O stare GHZ de N qubituri poate fi scrisă ca (|0…0⟩ + |1…1⟩)/√2. Coerența sa scade aproximativ ca produsul factorilor individuali de dephasing, ducând la un timp de scădere efectivă TGHZ ≈ T2/N pentru zgomot necorelat. Pentru un GHZ de 5 qubituri pe un dispozitiv cu T2 = 90 µs, coerența așteptată scade la aproximativ 18 µs, ceea ce se potrivește pierderii rapide observate în multe experimente.

Relaxarea energetică contribuie și ea, deoarece o scădere a unui singur qubit colapsează întreaga superpoziție. Durata de viață GHZ efectivă urmează de aceea  exp(–t/TGHZ) ≈ exp(–N t/T1) când T1 domină. Pe QPU-urile IBM Heron r2 (ibm_fez, ibm_marrakesh, ibm_kingston) utilizate în cercetarea recentă a Qubitpage, valorile T1 și T2 menținute în jurul valorii de 100 µs, astfel încât un GHZ de 9 qubituri ar supraviețui teoretic doar ~11 µs înainte ca fidelitatea să scadă sub 50 %.

Decoerență observată pe dispozitivele IBM Heron r2

Experimentele Qubitpage QuBIOS au măsurat scăderea GHZ pe același hardware Heron r2. Echipa a raportat că fidelitatea GHZ urmează o scalare în formă de lege de putere de N‑0.7 până la N‑1.0, confirmând rolul dominant al zgomotului independent pe qubit. Pentru codul de repetare de 9 qubituri, qubitul logic a păstrat coerența aproximativ 150 µs, un factor de trei îmbunătățire față de T2 al qubitului pur datorită detectării erorilor, dar timpii subiacenți de un singur qubit rămâneau în jurul valorii de 100 µs.

Aceste rezultate ilustrează că, deși codurile de detectare a erorilor pot prelungi duratele de viață logice, envelopele brute T1/T2 ale hardware-ului limitează totuși coerența maximă obținută pentru GHZ.

Sfat: În planificarea experimentelor GHZ pe QPU-urile IBM, programarea ferestrei de măsurare să fie mai scurtă decât T2/N. Pentru un GHZ de 7 qubituri pe un dispozitiv cu T2 ≈ 95 µs, mențineți secvența totală sub 13 µs pentru a evita scăderea excesivă.

Rezultate experimentale din măsurătorile GHZ ale Qubitpage

Pregătire GHZ cu patru qubiți de înaltă fidelitate

În data de 7 Noiembrie 2026, Qubitpage a rulat o serie de sarcini pe trei QPU-uri IBM Heron r2 (ibm_fez, ibm_marrakesh și ibm_kingston). Circuitul țintă a generat un starea GHZ cu patru qubiți și a fost executat cu limbajul de comandă QLang oferit de sistemul de operare Qubitpage. Fidelitatea stării măsurată a atins 97,7 % într-un interval de observație de 10 µs, depășind limita fizică a perechii de qubiți neîntrețesi de 89,7 % care se aplică pe aceleași dispozitive.

Acest îmbunătățire provine din protocolul de pereche Bell logică cu detectare a erorilor, încorporat în scriptul QLang, care aplică un cod [[4,2,2]] pentru a detecta erori pe un singur qubit înainte de măsurarea finală. Protocolul a fost identic pe cele trei QPU-uri, confirmând că câștigul de fidelitate este reproducibil și nu depinde de dispozitiv.

Scalare la nouă qubiți cu un cod de repetare

Qubitpage a evaluat, de asemenea, un cod de repetare cu nouă qubiți care encodează un singur qubit logic pe nouă qubiți fizici. Experimentul a utilizat aceeași platformă IBM Heron r2 și a măsurat scăderea coerenței GHZ logice în timp. Rezultatele arată că qubitul logic a păstrat coerența aproximativ 150 µs, cu o rată de eroare de 3,0 % comparativ cu 41–75 % eroare la qubiții neencodificați.

Codul de repetare a folosit un decoder potrivit care procesează datele de sindrom în timp real. Prin corectarea erorilor de tip flip de bit detectate, decoderul a extins durata de viață observabilă a suprapunerii GHZ mult peste limita hardware brută. Curba de decădere urmează o tendință de tip lege a puterii consistentă cu scalarea decoherenței GHZ raportată anterior de N^0,7–1,0, confirmând că zgomotul dominant rămâne independent per‑qubit, dar este atenuat prin codarea logică.

Controluri negative și limite hardware

Pentru completitudine, aceeași serie de sarcini a inclus runde de control fără niciun cod de detectare a erorilor. Aceste runde au reproducit limita fizică a fidelității de 89,7 % pentru starea GHZ cu patru qubiți și au arătat o scădere rapidă a semnalului GHZ cu nouă qubiți în intervalul de 30–40 µs. Contrastul evidențiază beneficiul cantitativ al perechii Bell logice [[4,2,2]] și al codului de repetare cu nouă qubiți.

Toate datele, inclusiv histogramă brută de măsurare și metrici de performanță ale decoderului, sunt arhivate în repository-ul proiectului QuBIOS. Repository-ul conține, de asemenea, scripturile QLang utilizate pentru fiecare sarcină, permițând altor cercetători să reproducă rezultatele pe orice QPU IBM compatibil.

Concluzii cheie

  • Codarea logică cu un cod [[4,2,2]] ridică fidelitatea GHZ cu patru qubiți de la 89,7 % la 97,7 % la scurte scale de timp.
  • Un cod de repetare cu nouă qubiți extinde coerența GHZ observabilă la ~150 µs, reducând ratele de eroare de la >40 % la 3 %.
  • Rezultatele sunt consistente pe trei dispozitive IBM Heron r2 distincte, demonstrând beneficii hardware‑agnostice ale stărilor logice cu detectare a erorilor.
  • Scripturile QLang open‑source și implementările decoderului sunt disponibile pentru validarea comunității.

Pas cu pas: Măsurarea decoerenței GHZ pe un IBM QPU

Rularea unui experiment de decoerență GHZ pe un procesor cuantic IBM poate fi realizată cu câteva comenzi concise în QLang și în mediul de învățare Qubitpage OS. Fluxul de lucru de mai jos presupune că ai acces la un IBM QPU precum ibm_fez, ibm_marrakesh sau ibm_kingston și că ești conectat la desktopul browserului Qubitpage.

  1. Deschide terminalul Qubitpage OS și creează un fișier nou de script QLang, de exemplu ghz_decoherence.ql. Începe fișierul cu antetul standard import qlang; pentru a încărca primitivele limbajului.

  2. Definește numărul de qubiți n pentru starea GHZ (valori uzuale sunt 3, 5 sau 8). Folosește q = allocate(n); pentru a aloca registrul.

  3. Pregătește suprapunerea GHZ: aplică o poartă Hadamard pe primul qubit H q[0]; și apoi o cascadă de porți CNOT CNOT q[i], q[i+1]; pentru i = 0 … n‑2. Aceasta creează starea împletită |0…0⟩+|1…1⟩.

  4. Inserează o perioadă de inactivitate variabilă pentru a explora decoerența. În QLang poți apela delay(t, q); unde t este timpul de așteptare în nanosecunde. Rulează scriptul pentru o serie de întârzieri (de ex.: 0 ns, 50 ns, 100 ns, … până la 500 ns) și stochează fiecare rezultat într-un buffer de tiraj separat.

  5. Măsoară toate qubiții în baza computațională cu measure q;. Adaugă o instrucțiune return pentru a afișa numărătoarea șirurilor de biți pentru fiecare valoare de întârzieri.

  6. Trimite jobul către IBM QPU-ul ales prin comanda QLang run_on(“ibm_fez”, shots=8192);. Qubitpage OS va afișa o bară de progres și, odată terminat, va furniza un fișier CSV descărcabil care conține numărătoarea brută.

  7. Importă CSV-ul în modulul de analiză Qubitpage. Calculează paritatea fiecărui rezultat (toate zero vs. toate unu) și calculează fidelitatea ca F = (P00…0 + P11…1)/total_shots. Desenează fidelitatea în funcție de timpul de întârzieri pentru a obține curba de decoerență.

  8. Potrivește curba de decădere cu un model exponențial F(t)=F0·exp(-t/T) pentru a extrage durata de viață GHZ T. Compară T potrivit cu valorile T1/T2 ale unui singur qubit raportate pentru același dispozitiv.

Qubitpage OS oferă, de asemenea, un editor vizual de circuite care poate genera automat același cod QLang, ceea ce este util pentru verificarea ordinii porților înainte de trimitere.

Sfat: Rulează experimentul pe cel puțin două IBM QPU diferite (de ex.: ibm_marrakesh și ibm_kingston) în aceeași sesiune; datele comparative evidențiază modele de zgomot specifice dispozitivului care influențează ratele de decădere GHZ.

Pentru o analiză mai profundă a cercetării de bază, consultă pagina proiectului QuBIOS, unde același grup a raportat scalarea decoerenței GHZ ca ~N0.7–1.0. Limbajul QLang și Qubitpage OS rămân instrumente orientate spre educație, dar oferă un sandbox fiabil pentru reproducerea rezultatelor publicate.

Compararea tehnicilor de mitigare a decoherenței

Cele trei strategii de mitigare explorate pe IBM QPU-urile ilustrează cum suprasarcina algoritmică se echilibrează cu performanța brută a hardware-ului. Abordarea brută GHZ utilizează qubit-urile fizice direct, în timp ce perechea Bell logică cu detectare a erorilor adaugă un strat de detectare, iar metoda codului de repetiție encodează fiecare qubit logic pe multiple qubit-uri fizice. Tabelul de mai jos rezumă principalele metrici raportate în proiectul QuBIOS.

Abordare Fidelitate (tipică) Timp de coerență Număr de qubit-uri (pe qubit logic)
GHZ brut (fizic) ≈ 89,7 % (limită la 10 µs) ≈ 10 µs (limită specifică dispozitivului) 1
Pereche Bell logică cu detectare a erorilor 97,7 % (excede limita fizică) ≈ 10 µs (aceeași fereastră fizică, detectarea erorilor îmbunătățește fidelitatea efectivă) 2 + ancilă pentru detectare
Cod de repetiție cu 9 qubit-uri ≈ 96 % (inferat din 3 % eroare după 150 µs) ≈ 150 µs (extins prin codificare) 9
Qubit unic neîncadrat (fără codificare) ≈ 85 % (tipic pentru aceleași dispozitive) ≈ 41–75 µs (interval de decădere pentru qubit neîncadrat) 1

Starea GHZ brută oferă cea mai scurtă fereastră de coerență, deoarece fiecare qubit este expus direct la zgomotul ambiental. Adăugarea detectării erorilor, așa cum se face în perechea Bell logică, nu prelungeste timpul de coerență fizică, dar crește fidelitatea efectivă prin eliminarea runcilor care declanșează detectorul. Această tehnică este atractivă atunci când selecția post‑rulare este acceptabilă și suprasarcina unor qubit-uri ancilare este gestionabilă.

Strategia codului de repetiție înlocuiește o suprasarcină mare de qubit-uri cu o creștere substanțială a coerenței utilizabile. Prin distribuirea unui qubit logic pe nouă qubit-uri fizice și utilizarea unui decoder corespunzător, experimentul a menținut rata de eroare logică la aproximativ 3 % pentru 150 µs, mult peste durata de viață de 41–75 µs a unui qubit neîncadrat. Costul este o creștere nouă de utilizare a hardware-ului, care poate fi prohibitivă pe dispozitive cu număr limitat de qubit-uri.

Când se alege o metodă de mitigare, practicienii ar trebui să evalueze trei factori: fidelitatea țintă, bugetul disponibil de qubit-uri și durata experimentului acceptabilă. Pentru circuite de adâncime scurtă, unde resursele ancilare sunt rare, perechile Bell logice cu detectare a erorilor oferă un impuls pragmatic. Pentru algoritmi care necesită coerență pe termen lung, cum ar fi rezolvatorii variationali cu ansätze adânci, codul de repetiție oferă cea mai fiabilă protecție, în ciuda intensității resurselor.

Mai multe detalii despre configurarea experimentală și limbajul de comandă QLang utilizat pentru aceste runde sunt disponibile pe pagina proiectului QuBIOS. Pentru întrebări privind reproducerea măsurătorilor pe alte QPU-uri, contactați echipa Qubitpage la contact@qubitpage.com.

Cum ar putea viitorul hardware să prelungiască duratele GHZ

Coerență îmbunătățită a qubit-urilor și fidelitate a poartelor

Versiunile recente de IBM QPU au crescut numărul de qubit-uri la 156, reducând în același timp ratele de eroare ale poartelor cu un singur qubit sub 0,1 %. Se așteaptă ca generația următoare de hardware să împingă timpii T1 și T2 peste 200 µs, ceea ce prelungeste direct fereastra de păstrare a entanglementului multipartit. Coerența mai lungă va permite, de asemenea, straturi de circuit mai profunde înainte ca decoerența să devină dominantă, un factor critic pentru stările GHZ care implică control simultan al multor qubit-uri.

Coduri avansate de corecție a erorilor pentru protecția GHZ

Studiile Qubitpage asupra unui cod de repetare cu 9 qubit-uri au demonstrat că un decoder potrivit poate menține un qubit logic coerent aproximativ 150 µs cu o rată de eroare de 3 %, comparativ cu erori de 41–75 % la qubit-urile fizice neprotejate. Extinderea acestei abordări la coduri mai mari—cum ar fi patch-uri de cod de suprafață sau straturi de repetare concatenate—ar putea încorpora o stare GHZ într-un manifold logic protejat. Când experimentul cu perechi Bell logice pe IBM Heron r2 QPU a obținut 97,7 % fidelitate, a ilustrat că operațiile logice detectate erori depășesc deja cele mai bune perechi fizice.

Compilare conștientă de hardware și reglare firmware

Limbajul QLang open‑source al Qubitpage permite dezvoltatorilor să exprime algoritmi cuantici la un nivel înalt, în timp ce compilatorul introduce optimizări specifice hardware-ului. Analizând datele de calibrare la nivel de impuls, compilatorul poate programa poarta de entanglement pentru a minimiza cross‑talk-ul, o sursă cunoscută de erori corelate care accelerează decăderea GHZ. Viitoarele actualizări firmware care încorporează bucle de calibrare alimentate de AI vor ajusta automat amplitudinile de conducere și decalajele de timp, menținând dispozitivul la punctul său optim chiar și atunci când condițiile de mediu se schimbă.

Integrare cu instrumentele de cercetare Qubitpage

Proiectul QuBIOS oferă un mediu de testare pentru evaluarea noilor strategii de corecție a erorilor pe procesoare cuantice reale. Cercetătorii pot trimite experimente cu stări GHZ, pot recupera metrici de fidelitate și pot compara rezultatele cu curbele de decoerență de bază. Această buclă de feedback informează atât designerii de hardware, cât și dezvoltatorii de software, accelerând adoptarea tehnicilor care prelungesc duratele GHZ.

Perspectivă

Combinând qubit-uri de calitate superioară, coduri de corecție a erorilor scalabile și reglare firmware asistată de AI, se creează o apărare multi‑strat împotriva decoerenței. Pe măsură ce furnizorii de hardware împing coerența qubit-urilor peste 200 µs și operațiile logice corectate erorile ating fidelități peste 99 %, dimensiunea practică a superpozițiilor GHZ va crește. În acest regim, experimentele care anterior necesitau sincronizare sub‑microsecundă vor deveni fezabile pe QPU-urile standard bazate pe cloud, deschizând noi direcții pentru metrologie cuantică, senzori distribuiți și teste fundamentale ale entanglementului cu mult corp.

Întrebări frecvente

Ce cauzează decoherența mai rapidă a stărilor GHZ decât a qubit-urilor individuale?

Într-o stare GHZ faza fiecărui qubit este corelată cu fiecare alt qubit, astfel încât orice sursă locală de zgomot perturbează faza colectivă. Pe măsură ce numărul de qubit crește, probabilitatea ca cel puțin un qubit să experimenteze o eroare crește, ducând la o rată de deces care se scalează aproximativ cu dimensiunea registrului. Datele experimentale din proiectul QuBIOS arată decoherența GHZ urmată de o dependență de tip putere N0.7–1.0, reflectând acumularea zgomotului independent pe fiecare qubit.

Pot perechile Bell logice detectate erori înlocui stările GHZ brute?

Perechile Bell logice detectate erori oferă o legătură cu fidelitate mai mare între doi qubit-uri logice, așa cum a demonstrat un cod [[4,2,2]] care a obținut 97,7 % fidelitate comparativ cu pragul de 89,7 % pentru cea mai bună pereche Bell fizică pe hardware-ul IBM. Deși îmbunătățesc entanglement-ul pe două qubit-uri, acestea nu generează direct corelațiile multipartite necesare pentru o stare GHZ. Cercetătorii folosesc astfel perechile Bell logice ca blocuri de construcție în protocoale mai mari cu corectare a erorilor, mai degrabă decât ca înlocuitor direct pentru superpozițiile brute GHZ.

Câți qubit-uri poate implica realistic o stare GHZ astăzi?

Dispozitivele superconductive actuale, cum ar fi Heron r2 de 156 de qubit-uri al IBM, pot pregăti stări GHZ cu zeci de qubit-uri, dar fidelitatea observabilă scade brusc după aproximativ 10–15 qubit-uri din cauza decoherenței cumulative. Experimentele QuBIOS au raportat runde de cod de repetiție cu 9 qubit-uri, indicând că menținerea coerenței pentru o stare GHZ de dimensiune similară este fezabilă, în timp ce registrele mai mari devin rapid dominate de zgomot.

Ce instrumente software oferă Qubitpage pentru experimentele cuantice?

Qubitpage oferă QLang, un limbaj de comandă cuantic prietenos pentru începători care permite utilizatorilor să descrie circuite, măsurători și rutine simple de corectare a erorilor într-o sintaxă ușor de citit. În plus, QubitPage OS furnizează un mediu desktop bazat pe browser conceput pentru învățarea calculului cuantic, permițând utilizatorilor să ruleze scripturi QLang și să exploreze rezultatele fără a instala toolchain-uri locale.

Există o modalitate de a simula decoherența GHZ înainte de a rula pe hardware?

Da. Folosind QLang în cadrul QubitPage OS, utilizatorii pot modela un circuit GHZ și pot atașa un model de zgomot care imită erorile independente pe fiecare qubit. Prin ajustarea probabilității de eroare, simulatorul reproducă tendința de deces observată N0.7–1.0, oferind o previzție cantitativă a modului în care fidelitatea se va deteriora pe dispozitive reale.

Concluzii principale despre decoerența stării GHZ

Datele experimentale din proiectul QuBIOS arată că coerența GHZ scade aproximativ cu un exponent de tip legea puterii între 0,7 și 1,0 pe măsură ce numărul de qubiți crește. Această scalare implică că fiecare qubit adăugat contribuie la o creștere aproape liniară a ratei de decoerență, astfel încât stările GHZ pe scară largă devin fragile rapid. Strategiile de mitigare care funcționează pentru registre mici—cum ar fi impulsurile de decuplare dinamică—trebuie aplicate mai agresiv când se scalează.

Când proiectați protocoale care se bazează pe entanglement GHZ, alocați un buget de eroare suficient pentru scăderea așteptată în intervalul de operare. De exemplu, o stare GHZ de 10 qubiți va pierde o fracțiune semnificativă din fidelitatea sa în câteva sute de microsecunde pe dispozitivele superconductive actuale. Încorporarea unui cod logic detectat de erori, așa cum a fost demonstrat cu perechea Bell [[4,2,2]], poate îmbunătăți rezistența, însă supraîncărcarea crește odată cu dimensiunea sistemului.

În ansamblu, algoritmii cuantici reali ar trebui să limiteze adâncimea subrutinei bazate pe GHZ sau să le combine cu straturi de corecție a erorilor pentru a rămâne în limitele envelopei de decoerență observate. Pentru o înțelegere mai profundă a experimentelor de bază, explorați pagina Qubitpage cea mai relevantă.

Scris de

Mircea S. Rusu

Fondator și inginer Qubitpage. Inginer de suport din 2005, dezvoltator CMS, fost consultant tehnic la Spitalul Niguarda Ca' Granda din Milano și autor al cărții „The Architect”.

Mai multe despre autor →